Pachet promoţional Răstignirea trandafirie

Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian

Sexus este primul roman al trilogiei Răstignirea trandafirie, scrisă de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisă în Statele Unite ale Americii şi publicată la Paris între 1949 şi 1960.

Romanul Sexus, publicat la Paris în 1949, este un amestec de ficţiune şi episoade autobiografice, în care autorul descrie primele sale eforturi literare, numeroasele aventuri amoroase, destrămarea căsniciei, traiul într-un New York sclipitor şi totodată marcat de sărăcie. Este o carte care a stîrnit controverse aprinse, însă indiferent dacă se lansează în descrieri licenţioase, discuţii despre artă, filozofie sau psihanaliză, poveşti picareşti sau destăinuiri, Henry Miller abordează totul cu aceeaşi francheţe cuceritoare, hedonism asumat şi o intensitate ce-şi are sursa într-o sete de viaţă molipsitoare. 

„Nu am nici o îndoială că Henry Miller este un mare artist, un mare artist american, probabil ultimul cu care ne putem mîndri, un gigant al minunatei epoci literare cuprinse între 1890 şi 1940. Răstignirea trandafirie, ce reia părţi ample din romanele anterioare ale scriitorului, este fără îndoială o operă de calitate. Ce a făcut Miller aici a fost să scruteze pînă în cele mai mici detalii, dintr-o perspectivă matură şi nostalgică, învăluită în aburul ficţiunii, anii cruciali în care s-a format ca scriitor şi marea iubire a vieţii sale. Rezultatul este o poveste fascinantă, o epopee biografică, socială şi estetică.” (Maxwell Geismar)

„Miller este mai degrabă un mistic decît un pornograf. Se foloseşte de obscenitate pentru a şoca şi a trezi la realitate, dar, odată aduşi cu picioarele pe pămînt, ne ridică imediat la ceruri.” (Erica Jong)

„Cînd vorbim despre oameni care «au făcut istoria» vrem să spunem că, într-o oarecare măsură, au schimbat însuşi cursul vieţii. Dar bărbatul din fotografie e dincolo de asemenea visuri puerile. El ştie că omul nu poate schimba nimic, nici măcar pe sine însuşi.” (Henry Miller) 

„Oamenii civilizaţi nu trăiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un fel sau altul. Vorbim despre ele, le evocăm întruna, dar nimeni nu le ia în serios. Nimeni nu respectă aceste reguli, în vieţile noastre nu e loc pentru ele. Tabuurile sînt un soi de reziduu al minţilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul să trăiască din plin şi care ne-au vîrît pe gît aceste interdicţii, deghizate în morală şi religie.” (Henry Miller)

Traducere din limba engleza de Antoaneta Ralian

Plexus este al doilea roman din trilogia Răstignirea trandafirie, scrisă de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisă în Statele Unite ale Americii şi publicată la Paris între 1949 şi 1960.

Romanul Plexus (1953) este cel de-al doilea volum al trilogiei Răstiginirea trandafirie şi conţine cea mai amplă descriere a valorilor, credinţelor, opiniilor şi deciziilor de viaţă ale scriitorului, în lupta sa pentru supravieţuire în New Yorkul dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Mai mult decît un roman, Plexus este confesiunea unui personaj fascinant – atît în momentul „crucificării” sale, cît şi mai tîrziu, cînd controversata trilogie era deja scrisă – sub forma unei avalanşe de emoţii, idei, viziuni şi coşmaruri despre om şi locul său precar în societatea secolului XX, în care arta pare să fie singurul refugiu al sufletului. Curiozitatea nepotolită a lui Miller îl face să abordeze orice subiect şi orice aspect al existenţei, fără limite sau tabuuri; tot ce înseamnă viaţă este admirat, criticat, ironizat, evaluat din toate unghiurile, uneori cu cruzime, alteori cu tandreţe, însă întotdeauna cu umor.

„Plexus este volumul central al trilogiei Răstignirea trandafirie, în care ni se oferă cea mai detaliată descriere a valorilor, credinţelor, opiniilor şi judecăţilor lui Miller, aşa cum au evoluat acestea pe parcursul a două decenii. Dar, mai mult decît atît, Plexus este un conglomerat uluitor de emoţii, idei, viziuni şi coşmaruri privitoare la natura şi societatea umană în secolul XX, cu arta servind drept principiu unificator sau, poate, drept unic refugiu al sufletului. Nu există absolut nici un subiect despre care Miller să nu poată şi să nu vrea să vorbească, pe care să nu-l evalueze cu autoritatea conferită de statura sa intelectuală. El este, probabil, cel mai cultivat dintre scriitorii americani ai generaţiei lui, cel mai deschis faţă de idei şi sentimente, un admirator fervent al vieţii în toate aspectele ei şi, totodată, un critic necruţător al epocii al cărei martor este.” (Maxwell Geismar)

„Atunci cînd Miller se poate desfăşura în voie, talentul său de povestitor este inegalabil...” (The New Yorker)

„Dacă soluția vieții este aceea de a fi trăită, atunci s-o trăim, s-o trăim din abundență. Maeștrii vieții nu se găsesc în cărți. Ei nu sînt figuri istorice. Ei sînt situați în eternitate și ne roagă întruna să ne alăturăm lor, în eternitate.” (Henry Miller)

„Peste prăpastia dintre omul primitiv, care participa în chip mistic, și omul contemporan, care nu poate comunica decît prin mijlocirea intelectului steril, nu poate exista decît puntea unui tip de om nou, omul cu o conștiință cosmică. Înțeleptul, profetul, vizionarul, aceștia toți vorbesc în termeni apocaliptici. Încă de timpuriu, «puțini» au încercat să treacă dincolo. Unii, fără îndoială, au reușit – și vor rămîne pentru totdeauna dincolo de cursa de șoareci.” (Henry Miller)