Vîrsta recomandată: 10+
Traducere din limba turcă de Sunia İliaz Acmambet
Cu ilustraţii de Zafer Okur
N-o cheamă nici Violeta, nici Lăcrămioara, nici Camelia. Cît e ea de inteligentă, de curajoasă şi de plină de imaginaţie, se împiedică şi se întristează mereu de un singur lucru: numele său, care nu-i place nici în ruptul capului. Părinţii ei i-au dat un nume tare ciudat: Sakız Sardunya, adică Muşcată Curgătoare, o floare care n-are altă treabă decît să atragă păsările colibri. Fetiţa nu are fraţi sau surori, iar prietenii ei cei mai buni sînt cărţile, singurele care nu rîd de numele ăsta curios. Numai că nici ele, cărţile, nu-s prea fericite pe lume: printre atîtea jocuri video şi desene animate de la televizor, copiii au uitat să mai asculte şi să mai inventeze poveşti, aşa că tărîmul lor fermecat e în primejdie. Muşcată Curgătoare e tare speriată: doar n-o să fie ea singură în stare să-l salveze, nu?
„Era un glob pămîntesc iluminat. Era mai mare decît o portocală, mai mic decît un pepene galben. Pe el se vedeau mările, rîurile, lacurile, munţii şi vulcanii. Graniţele ţărilor fuseseră trasate cu pietricele de diferite culori care pîlpîiau. Cînd îl apucai exact de la mijloc, adică de la linia Ecuatorului, se deschidea ca o cutie cu capac. Dar înăuntru era gol. Dacă însă te gîndeai la greutatea lui, nu părea gol. Poate că avea un compartiment ascuns. Şi, oricît îl zgîndărise, nu-l găsise... În momentul acela s-a întîmplat ceva ciudat. Pietricelele de pe glob au început să pîlpîie. Sakız Sardunya s-a dat speriată înapoi. Dar o voce lăuntrică îi spunea că acel obiect ciudat ascunde un secret. Trebuia să-l descopere. Şi-a luat inima în dinţi şi a pus globul în ghiozdan. După Cuore avea să vină din nou altă dată. S-a îndreptat spre ieşire. Exact în acel moment s-a auzit o voce...”
Elif Shafak este una dintre cele mai premiate romanciere contemporane. A publicat 19 cărţi, dintre care 12 de ficţiune, printre care şi romanul Insula copacilor pierduţi, nominalizat la Costa Novel Award, RSL Ondaatje Prize şi Women’s Prize. Cărţile ei sunt foarte bine vândute în multe ţări şi opera i-a fost deja tradusă în 55 de limbi. 10 minute şi 38 de secunde în lumea asta stranie a fost nominalizat la Booker Prize şi la RSL Ondaatje Prize şi a fost votat ca Blackwell’s Book of the Year. Cele patruzeci de legi ale iubirii a fost ales de BBC în Topul celor 100 de Romane care au Modelat Lumea Noastră. Ucenicul arhitectului a fost selectat să inaugureze clubul de lectură al ducesei de Cornwall, The Reading Room. Shafak are un doctorat în ştiinţe politice şi a predat la diverse universităţi din Turcia, SUA şi Marea Britanie, printre care St Anne’s College, Oxford University, a cărui membră onorifică este. Are şi un doctorat în litere obţinut la Bard College. Shafak este membră şi vicepreşedintă a Royal Society of Literature şi a fost aleasă în Topul BBC al celor 100 Cele mai Influente Femei. A fost membră a Weforum Global Agenda Council on Creative Economy şi membră fondatoare a ECFR (European Council of Foreign Relations). Apărătoare a drepturilor femeilor, comunităţii LGBTQ+ şi a dreptului la exprimare şi libertate de expresie, Shafak a ţinut discursuri publice inspiraţionale, de două ori pentru TED Global. De asemenea, scrie articole pentru publicaţii importante din întreaga lume. În 2010, Ministerul Culturii din Franţa i-a decernat medalia de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2017 a fost aleasă de Politico drept unul dintre cei 12 oameni „care îţi ridică moralul atunci când ai cea mai mare nevoie”. A făcut parte din juriul multor concursuri literare, printre care şi PEN/Nabokov Award, şi a prezidat Wellcome Prize. De curând, a fost distinsă cu Halldór Laxness International Literature Prize pentru contribuţia la „inovarea artei povestirii”.
www.elifshafak.com
