Autoficţiune al cărei personaj central este chiar Marius Oprea, romanul prezintă un „oraş al nebunilor” într-o lume a nebunilor, cu eroi dintre cei mai stranii, în special nebuni, dar şi personaje cunoscute, precum preotul Corogeanu din Tanacu. Nu lipsesc nici figurile de politicieni, mereu în mijlocul controverselor. Uneori iubiţi, alteori contestaţi, sînt persoane cu o imensă notorietate, care de multe ori se întoarce împotriva lor. Iar locuitorii „oraşului nebunilor” pregătesc o preluare a puterii şi înfiinţarea unui nou stat. Cu o doză necesară de ironie, un adaos de realitate cotidiană şi mult umor, Turma păstorului mut schiţează tabloul unei lumi în aparenţă normale, însă populată de idei şi scene dintre cele mai absurde. O lume pe care mulţi dintre noi o recunoaştem din viaţa de zi cu zi, care uneori ne înfurie, alteori ne distrează, dar care rămîne mereu aceeaşi.
„Prin acest roman, romancierul Marius Oprea se ia la trîntă cu istoricul Marius Oprea. Lupta n-are un învingător, deşi tare mă tem că romancierul e mai iertător decît istoricul. Mai «de gaşcă». Mai simţitor. Mai de-ai noştri, cu bune şi cu rele. Marius Oprea a fost, la bază, poet. De-un leat cu alte vlăstare viguroase, Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Andrei Bodiu, vegheate părinteşte de Gheorghe Crăciun şi de Alexandru Muşina. Acum îşi caută axa lumii, găsind-o la Spitalul Socola din Iaşi, şi pe rămurelele ei a pus poveşti. Întortocheate. Fascinante. Macabre. Sumbre. Amuzante. Purificatoare. Eliberatoare.” (Ovidiu Şimonca)
„În cartea lui Marius Oprea, orice imagine vizuală e trecută prin filtrul gîndului: «puii de vrabie vor zbura peste aceeaşi iarbă, cu ochii aţintiţi peste alte întîmplări». Sau, din nou, obsesia timpului: «M-am îndepărtat de marginea uşii, mergînd cu spatele; de parcă fusesem martor la ceva ce nu trebuia să văd. Ar fi trebuit să merg cu spatele pînă la capătul lumii». Reflecţii de poet sau de filosof te surprind la tot pasul. Un roman de excepţie, greu de încadrat în proza noastră actuală, care nu prea se încumetă să exploreze adîncurile... Iată un extras dintr-o scrisoare trimisă din «iad»: «Nu vreau să-mi pierd speranţa, dar generaţiile viitoare, cînd vor citi istoria adevărată a suferinţelor acestui neam, nu vor putea crede ceea ce a fost». Şi din sala de festivităţi a spitalului de nebuni se auzea un strigăt, repetat pe mai multe voci: Trăiască Republica Liberă Socola!” (Nora Iuga)
Marius Oprea (n. 1964, Tîrgoviște) a studiat istoria la Universitatea din București și este autorul unei teze de doctorat cu tema „Rolul și evoluția Securității (1948‑1964)”. A fost consilier al senatorului Constantin Ticu Dumitrescu, fiind implicat în elaborarea Legii de deconspirare a Securității, și a făcut apoi parte din echipa de consilieri a președintelui Emil Constantinescu și a prim-ministrului Călin Popescu‑Tăriceanu, pe probleme de analiză politică, luptă împotriva corupției și securitate națională. A lucrat ca ziarist la revista Cuvîntul și a fost corespondent al postului de radio Europa Liberă la București. A creat, în decembrie 2005, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care l‑a condus pînă în 2010 și unde, în prezent, lucrează ca șef al Compartimentului de Investigații Speciale. Este autorul a numeroase articole privind istoria Securității, dar a început prin a publica o istorie a vechilor cărți românești (Plimbare pe Ulița Tipografiei, Editura Fundației Culturale Române, 1996). În 2002 a publicat la Editura Polirom Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente: 1949‑1989, premiată drept cea mai bună carte de istorie a anului de către Asociația Editorilor din România. În același an, la aceeași editură, a coordonat volumul Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică și a publicat (în colaborare cu Stejărel Olaru) Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov (ed. a II‑a, 2018, în colaborare cu Flori Bălănescu și Stejărel Olaru). În 2006 a publicat la Editura Humanitas volumul de eseuri Zorba și catedrala. 59 de povestiri de la frontieră, urmat, în același an, la Editura Polirom, de Chipul morții: în dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului. În 2008, la Editura Humanitas a apărut sub semnătura sa Adevărata călătorie a lui Zahei. V. Voiculescu și taina Rugului Aprins, iar la Editura Polirom, monografia Bastionul cruzimii. O istorie a Securității (1948‑1964). Urmează, în 2009, volumul de povestiri Șase feluri de a muri, iar în 2012, la Jurnalul Național, Adevărata față a lui Traian Băsescu. A scris patru volume de poezii, Solo de tamburină (1999, Editura Paralela 45), America! America! (2008, Editura Cartea Românească), Întîlnire cu Apostol și Rețeta fericirii (apărute în 2012 și 2015 la Editura Grinta). Recent, a publicat Mafia arabă în România. De la Ceaușescu la Iliescu (2016, Editura Corint), Moștenitorii Securității (2018, ed. a II‑a revăzută și adăugită, Editura Polirom) și romanele Turma păstorului mut (2016, Editura Polirom) și Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit (2017, Editura Polirom). A realizat, împreună cu Nicolae Mărgineanu, două filme documentare, Execuția și Patru feluri de a muri, ce reflectă preocuparea sa pentru identificarea rămășițelor celor care au fost uciși de Securitate. S‑a făcut cunoscut publicului larg prin acțiunile de deconspirare a aparatului represiv comunist și activitatea lui a fost pe larg reprezentată, fiind protagonistul filmului documentar Le chasseur de la Securitate, realizat de Mirel Bran și Jonas Mercier, și al cărții La tortura del silenzio. Storia di Marius Oprea, cacciatore dei criminali di regime, scrisă de Guido Barella (2014, Edizioni San Paolo), apărută în traducere în Spania și România (la Editura Corint).
