Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei. Vol. 3: De la „Cântăreţul de jazz” la „Luminile oraşului” (1927-1931)

ISBN: 978-973-46-1696-1
An apariție: 2010
Lună apariție: 6
Număr pagini: 558
Tip ediție: broșată
Format: 130x200
Colecție: CINEMA
Domenii: Artă și fotografie > Film
>> Istorie şi critică

Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei. Vol. 3: De la „Cântăreţul de jazz” la „Luminile oraşului” (1927-1931)

Autori: Tudor Caranfil

Editia a II-a

Al treilea volum al seriei abordeaza perioada in care se transeaza disputa dintre filmul „mut” si cel sonor si al carei inceput este marcat de premiera Cintaretului de jazz. Tot in aceasta perioada au loc si primele decernari ale Premiilor Oscar (stagiunea 1927-1928), care, desi la inceput ignora complet noile „talkies”, ajung in citiva ani sa le recunoasca valoarea. Marii regizori ai vremii – printre care Dreyer, King Vidor, Sjöström, Dovjenko, Von Sternberg, Renoir, Murnau, mentionati in acest volum – au fost nevoiti sa se adapteze din mers la noile mijloace tehnice. Dar parerile erau impartite: pe de o parte, Eisenstein credea in filmul sonor si in „cuvintele revelatoare”, pe cind Chaplin considera cuvintul fatal pentru celebrul sau tramp,creat prin si bazat exclusiv pe „alfabetul miscarii, poezia gestului”.

„Esti captivat de aceste capodopere ale cinematografiei, iar scrisul lui Tudor Caranfil este, la rindul lui, captivant. Tudor Caranfil stie sa emotioneze cititorul.” (Mihai Fulger)

„Carti fascinante, precum un serial bine condus...” (Roxana Pana)

„Apreciez, la Tudor Caranfil, mersul impotriva curentului, curajul de a-si sustine parerile chiar si atunci (sau mai ales atunci) cind are de dus razboi cu toata lumea. Dar Caranfil n-ar mai fi Caranfil daca s-ar plia pe opinia majoritatii, si cred ca acesta este meritul sau cel mai mare.” (Alex. Leo Serban)

„Tudor Caranfil, admirabil cunoscator al cinematografului...” (Nicolae Manolescu)

Volum recomandat de

An apariție: 2010
Lună apariție: 6
Număr pagini: 558
Tip ediție: broșată
Format: 130x200

Fără comentarii

Cintaretul de jazz • Patimile Ioanei d'Arc • Oamenii, duminica • Multimea • Vintul • Femeia in Luna • Noul si vechiul • Jurnalul unei fete pierdute • Pamint • Ingerul albastru • Cateaua • Tabu • Luminile orasului

Despre autori

Tudor Caranfil (autor)

Tudor Caranfil s-a născut în 1931 la Galaţi. A fost critic cinematografic şi istoric de film. Absolvent cu Diplomă de Merit al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, s-a specializat ulterior în filmologie. Din 1959 a fost criticul cinematografic al cotidianului Informaţia Bucureştiului, unde, între 1960 si 1970, a redactat, săptămînal, pagina de cinema intitulată „Carnet de cinefil”. În 1962 a fondat primul cinematograf de arhivă din Bucureşti, „Seara prietenilor filmului”, pe baza căruia a fost creată, doi ani mai tîrziu, Cinemateca Română. Din 1970 a activat cu precădere în televiziune, unde a realizat, între 1972 şi 1977, un popular magazin saptamînal de cultură cinematografică intitulat „Vîrstele peliculei”, emisiune reanimată din 1990 pînă în 1997. Alte cicluri de emisiuni TV iniţiate: „Istoria unei capodopere”, „Povestea unui gag”, „Dicţionar cinematografic”, „Amfiteatrul artelor”, „Traveling peste timp”, „Telefilmoteca de Aur” ş.a.m.d.

Din 1966, cu 7 capodopere ale filmului mut, a demarat apariţia unei lungi serii de volume dedicate istoriei cinematografiei, printre care se numără F.W. Murnau (1968), Vîrstele peliculei, o istorie a filmului în capodopere (vol. I‑IV, 1982‑1998; vol. V, 2012, propus de FIPRESCI pe lista The Best Books on Film), Cetăţeanul Kane. „Romanul” unui film (1978), toate reeditate ulterior, În căutarea filmului pierdut (1988, volum distins cu Premiul ACIN), Dicţionar universal de filme (2002; ediţia a II‑a, 2003; ediţia a III‑a, 2008), primul de acest fel publicat în România, urmat de primul Dicţionar de filme româneşti (2002; editia a II‑a, 2004), Pe aripile vîntului (2003). În cercetările sale de istoria filmului a pus în valoare cel mai bogat depozit de informaţii cu privire la începuturile cinematografiei româneşti, lăsat moştenire de marele actor Aristide Demetriade şi redescoperit în august 1985, înlăturînd definitiv, în volumul În căutarea filmului pierdut (1988), o serie dintre erorile istoriografiei despre naşterea filmului românesc de ficţiune.

Tudor Caranfil a fost, din 1970, solicitat anual la Festivalul internaţional de la Karlovy Vary, din 1980 a fost invitat permanent al Festivalului de la Berlin, unde a fost solicitat frecvent în juriul FIPRESCI, din 1993 a fost corespondent permanent al Agenţiei Române de Presă (AGERPRES) la festivalul de la Cannes şi, în calitate de comentator al presei româneşti, a participat la multe alte festivaluri cinematografice internaţionale, ca Los Angeles, Locarno, Oberhausen, Cottbus, Lubeck, Namur, Rotterdam, San Francisco, precum şi la principalele festivaluri de film organizate în decursul anilor în România (Mamaia, Costinesti, TIFF etc.). A fost laureat al Premiului „D.I. Suchianu”, 2011, „pentru întreaga carieră de critic şi istoric de cinema”, distins, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea artei şi culturii cinematografice româneşti, cu „Clacheta de Aur” a Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România în 2012 şi cu Diploma pentru merite deosebite în cercetarea istoriei filmului românesc de Arhiva Naţională de Filme. În 2013, UCIN (Uniunea Cineaştilor din România) i-a decernat Premiul de Excelenţă, omagiindu‑i întreaga activitate.

A fost tatăl regizorului de film Nae Caranfil.