Scena de deschidere are substrat simbolic. Un băiețel din anii optzeci (autorul), aflat pe peronul autogării din Botoșani, este fascinat de numele unei localități, pe care-l aude insistent în difuzoare: Ripiceni. Aidoma madlenei lui Proust, sonoritatea denumirii declanșează sensibilitatea artistică a scriitorului (din viitor) și îi fixează deja un punct inconfundabil pentru memoria afectivă de mai târziu. El (scriitorul Dan Lungu) revine, peste decenii, la senzația copilăriei și extrage din ea nucleul unui veritabil roman istoric, dedicat Ripiceniului (mai exact, faimoasei fabrici de zahăr a lui François Dupont de pe malul fertil al Prutului, suișurilor și coborâșurilor din istoria locului – adică sugestivei fortuna labilis ce domină orice inițiativă umană –, înfloririi afacerilor evreiești, urgiei antisemite și, finalmente, marasmului comunist).
Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor. Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.
