în Timpul, nr. 17-18

Vocabularul este o carte deschisă și vie. Fiecare cuvânt este gândit simultan în mai multe limbi, plecând de la contextul apariției lui și de la tentativele succesive de a-l defini și de a-l traduce sau transpune într-o altă limbă și adesea într-un alt context. Limba este expresia vie a gândului, el însuși viu. Vocabularul european, a cărui titlu inițial este, de fapt, Dictionarul intraductibilelor, nu este un lexicon modernizat al conceptelor. Este transpunerea sistematizată și analiza riguroasă a unor constelații terminologice gravitând în jurul unor sori tematici, care constituie, la rândul lor, constelația din care s-a născut disciplina filosofiei. Este forma prin care unicitatea se întâlnește cu universalul și felul în care marginalitatea indică o cale către centralitate. Este, de asemenea, un manifest împotriva ierarhiilor generic constituite între limbi, școli, teme. Este în ultimă instanță o nouă și amplă definiție a ceea ce a fost și este filosofia.