Dezbătute intens în revistele literare și alte publicații culturale, romanele lui Christine Angot au același mesaj care nu se dezice și pe care autoarea a reușit să îl redea, de fiecare dată, cu la fel de mult succes și cu la fel de multă forță: literatura nu joacă rolul unui decorator, nu are misiunea de a înfrumuseța răul, ci de a-l aduce în față, de a-l scoate în piața publică și de a ne cere nouă, cititorilor, să-l privim în ochi, să înțelegem forma sa cu adevărat și să alegem dacă trebuie pedepsit. Călătoria pe care o face Christine Angot e drumul pe care îl parcurg cei pentru care a scris, cei care nu au avut cui să ceară ajutorul sau nu au știut cum. Și, pentru autoare, abia această formă a literaturii poate închide o rană.
