Cum am lucrat la roman? Este irelevant să vă mărturisesc. Până la urmă contează „marfa“, adică romanul. Totuși, vă pot spune că pentru mine scrisul înseamnă o criză. Nu o criză de rinichi sau o criză cardiacă. O criză pe care eu, autorul, încerc s-o transmit personajelor și am obligația s-o rezolv până la final. Povestea din Vremea tatălui este criza relației dintre un bărbat și clădirea pe care o păzește și n-o poate abandona. Eu, de exemplu, n-am avut curajul să plec din țară și să mă stabilesc în străinătate. Am rămas să trăiesc în România. Deși am trăit destule crize în relația mea ca cetățean cu țara în care m-am născut. Nici Alecu Ancuțescu nu este în stare să părăsească Egreta Office. O trage de o sfoară în finalul romanului.
