în România literară, nr. 50/2022

Amin Maalouf, n. 1949, creștin libanez stabilit de o jumătate de secol în Franța, deci el însuși migrant (care își scrie cărțile în franceză), pune în această carte problema identității celor care trăiesc la începutul noului mileniu într-o lume globalizată. Identitatea nu mai poate fi privită doar din unghiul religios sau etnic; oamenii trebuie să se înțeleagă unii pe alții printr-o țesătură a multiplelor și diverselor apartenențe. (…) O importantă temă a cărții rămâne identitatea lingvistică, dar nu numai, pentru că în epoca globalizării suntem toți niște migranți și minoritari. (…) Optimist, Maalouf crede că „dacă vrem să împiedicăm moartea propriei limbi, dacă vrem să facem cunoscută în lume, respectată și iubită cultura în sânul căreia am crescut, dacă dorim ca societatea căreia îi aparținem să cunoască libertatea, democrația, demnitatea și bunăstarea, bătălia nu este dinainte pierdută. Exemple venite de pe toate continentele arată că aceia care luptă cu abilitate contra tiraniei, contra obscurantismului, segregării, contra disprețului, a uitării, pot adesea să obțină câștig de cauză. La fel cei ce luptă contra foametei, ignoranței și epidemiei. Trăim o epocă uluitoare, când orice persoană care are o idee… o poate face să ajungă, în aceeași zi, la zeci de milioane dintre semenii săi“. Oamenii care provin din diverse tradiții trebuie să lucreze la ceea ce va fi mâine cultura noastră comună. (…) Între aceste vise se numără și cel al autorului, de a vedea Orientul Apropiat lăsând în urmă timpul războaielor și al identităților ucigașe, pentru a construi ceva în comun. Deși autorii nutresc de obicei speranța că o carte pe care tocmai au încheiat-o va supraviețui peste secole, în cazul acestui eseu, care se citește cu plăcere și poate fi deosebit de util profesorilor, Maalouf încheie declarându-și speranța că peste nu foarte mulți ani rostul scrierii sale va fi perimat. Că nepotul său va ridica într-o bună zi din umeri, mirându-se „că în vremea bunicului încă era cazul ca toate aceste lucruri să fie spuse“.