în România literară, nr. 4

Deși romanul lui Andrei Mocuța reflectă faze ale vieții și scrierilor acestuia, totuși autorul nu preia întocmai cuvinte, exprimări identice, tipologii, iar curgerea întâmplărilor e mereu atent înnoită, fiecare propoziție are valoare în sine, verbele nu sunt banale, clișeele, chiar dacă salingeriene, sunt evitate, iar ritmurile frazelor diferă, astfel că un cititor poate continua lectura fără să „sară“ peste paragrafe sau chiar pagini întregi (dacă e un bun cunoscător al scriitorului american și bănuiește dezvoltările posibile). Protagonistul e mereu activ, își amintește, observă, cugetă, se miră, se distrează, se enervează, iar noi pătrundem prin reacțiile lui într-o lume care rămâne mereu vie. (...) Stârnind dorința de a-l reciti pe scriitorul american, dar și curiozitatea de a descoperi alte cărți ale lui Andrei Mocuța, romanul Salinger și fata cu părul roșcat transmite coeziune și energie, nu e lipsit de forță modelatoare, motivează cititorul la căutarea unui loc în lumea de jos și în cea spirituală, a întrebărilor legate de propria devenire.