Valentina este un roman situat sub constelația memoriei. Autoarea pornește proustian, în căutarea timpului pierdut și reușește să reconstituie atmosfera unei epoci revolute. În paralel, ea sugerează ideea că doar scrisul este în măsură să învingă „marea trecere”. Angela Martin nu este adepta experimentului narativ gratuit, ci preferă să meargă pe linia marelui roman realist, social și psihologic. Înzestrată cu harul povestirii, ea este o subtilă creatoare de atmosferă. (…) În ciuda titlului, Valentina este departe de a fi cartea unui singur personaj. Protagonista este doar liantul dintre numeroasele personaje, cu întâmplările lor. Este interesant faptul că, pe lângă cronica familiei Otescu atât spațiul, cât și timpul se transformă în personaje de roman. Cartea reconstituie nu numai atmosfera locului, ci și a timpului în care se petrec întâmplările povestite.
