în revista Vatra, nr. 10-11

Textul lui Gheo e singular în seria narațiunilor despre copilărie/adolescență în comunism, fiindcă aduce în discuție o zonă din România (de la granița cu Iugoslavia) cu cel mai intens trafic de bunuri culturale și produse culturale din Occident – și, probabil, una dintre cele mai „occidentalizate” din România comunistă, cel puțin la nivelul bunurilor materiale. În linii mari, textul lui Radu Pavel Gheo ne spune povestea mirajului occidental (pe fondul căruia se naște ideea emigrării în SUA) printre copiii și adolescenții din România comunistă, fascinație care la finele primei tinereți e materializată prin punerea în practică a unui plan de evadare din țară pentru a ajunge, în cele din urmă, în societatea transatlantică. (…) În concluzie, în romanul Noapte bună, copii!, Occidentul e cel care vertebrează existența copiilor și adolescenților din comunism, obiectele și produsele culturale ale lumii de Dincolo ocupând prim-planul preocupărilor lor. Acestea formează identitatea celor patru protagoniști, fiind reperul după care își trăiesc copilăria și adolescența (inițierea în eros, adoptarea modelor vestimentare occidentale, aspirația unor cariere în lumea de Dincolo). Întâlnirile succesive și substanțiale cu bunurile materiale (lesne de accesat grație, poziției geografice a satului Teicova în care protagoniștii copilăresc, la granița cu Iugoslavia) configurează în copilărie un univers compensatoriu cu ajutorul unor elemente din industria occidentală de divertisment (copii „evadează” livresc în lumea de Dincolo prin intermediul produsele culturale de acolo), iar în adolescență se formează dorința de a ajunge fizic pe tărâmul occidental. Planificarea evadării din țară în prima tinerețe vine în siajul „defamiliarizării” protagoniștilor cu România ceaușistă din copilărie.