în revista TIMPUL, nr. 17-18

Autorul revine cu un volum de proză scurtă, Fericire (Polirom, 2022), volum ce ar trebui să-i ofere statutul de „scriitor în formă”. Pentru a indica direcția cărții, reiau o perspectivă dezvoltată de Victor Cobuz în articolul menționat: George C. Dumitru se afiliază la scriitorii care „propun o abordare critică și ironică a mediului și a ethosului corporatist în cărțile lor” și, aș adăuga eu, a mediului familial. (…) Prozele din Fericire sunt proze ale contrariilor, acumulând o tensiune a situațiilor ce culminează, în final, cu eșecul protagoniștilor. Scop al fiecărui personaj, fericirea (sau, mai bine spus, împlinirea pe plan social) nu ține cont doar de socotelile personale. Autorul instrumentează în așa fel încât să existe mereu o hibă în destinele eroilor săi, fapt ce-i reușește fără prea mult efort. Naturalețea și spontaneitatea sunt trăsături ale scriiturii lui George C. Dumitru. Observația socială e una acribioasă, univocă. Un mare merit al autorului, și aici se dovedește maturitatea acestuia, e că nu cade în capcana de a fi moralizator și de a-și compătimi personajele.