în revista Spectrum

(...) am încercat să demonstrez că și în România conceptul de rasă a jucat un rol important în dezbaterile despre specificul național. Am dorit să integrez istoria rasismului și antisemitismului românesc acolo unde, de fapt, îi este locul: în cadrul istoric național. Biologizarea identității naționale, cum o numesc eu – adică definirea națiunii romane ca o comunitate biologică, și nu doar una culturală, determinată de o moștenire ereditară specifică -, își are originea în perioada interbelică și într-un etos științific care a apărut atunci și care a dobândit o influență considerabilă, nu doar în sociologie, antropologie și alte discipline academice, ci, mai ales la sfârșitul anilor 1930 și începutul anilor 1940, în politica de purificare etnică promovată de politica lui Ion Antonescu. Nu putem înțelege Holocaustul din România fără a înțelege istoria complexă a rasismului și antisemitismului românesc, care include atât dezbaterile despre rasă și specific național, cât și pe cele referitoare la îmbunătățirea eugenică a populației majoritare.