în revista Orizont, nr. 5

Mai mult decât un roman afectat despre viață și moarte, adolescență și maturizare, visuri și deziluzii, Vreau să aud numai de bine este o rememorare nostalgică a anilor ’90 pe faleza constănțeană. Tudor Ganea se descurcă în episoadele biografice unde profesia contextualizează personajul și în situațiile când spontaneitatea e necesară. (…) Vreau să aud numai de bine are o premisă captivantă, un incipit decent și e străbătut de o nostalgie menită să întrețină atmosfera potrivită unei întruniri obosite.