Un alt joc, nu (doar) al aparențelor și esențelor, este valorificat din plin de Papahagi în acest volum: curgerea timpului și ciclul anotimpurilor. Dacă timpul are o elasticitate căutată în Othello, părând când o clipă, când o mie de ani, Timpul este mai mult decât un cadru și un fundal în Poveste de iarnă. Autorul nu se mulțumește doar să descrie mecanismele temporale ale pastoralei, cu vârstele și anotimpurile specifice, dar reconstituie un întreg tablou climatic-geograficuman, surprinzând cele mai subtile conexiuni între locurile, momentele și oamenii care populează piesele shakespeariene. (Și) în acest fel, cartea promite să fie nu doar un studiu critic sau un ghid, ci, precum textul analizat, o mirabilă poveste
