în revista Orizont, nr. 1/2023

Un roman de actualitate prinde formă în Voci la distanţă. Cu distanţe și apropieri redefinite de pandemie, personajele își redescoperă memoria și își pun la încercare imaginarul, ca izvor de (re)cunoaștere, adăpost al tulburărilor afective sau al ispitelor schematizante. Dilatate din cauza izolării, distanţele spaţiale erodează temeliile unei lumi care își descoperă, subit, o altă vulnerabilitate care o dislocă. (Auto)iluzionarea. (…) Cu construcţia lui aproape cinematografică și subtitluri sugestive, Voci la distanţă e un roman frescă, roman de familie, roman despre traumă, memorie și uitare, despre simetrie și incompatibilitate, însă nu tematizează mai puţin comunicarea, scrisul și imaginarea. (…) Voci la distanţă combină, cu inteligenţă, o viziune și un stil.