în revista Orizont, nr. 11

O carte ambițioasă și documentată. Un eveniment cultural. În acești termeni a fost receptată lucrarea Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii (Editura Polirom, 2022), și înmatriculată repede în finala Orwell Prize for Political Writing. Apărut într-un moment de belșug al datelor empirice și al repunerii pe tapet a problemei inegalității social-economice, discursul profesorilor David Graeber și David Wengrow promite, după exemplul lui Gordon V. Childe (1936), o manieră diferită de a concepe istoria și civilizația umană. Înăuntrul tratatului, descoperim o mișcare concentrică: de la reinterpretarea istoriei, demersul științific se călăuzește după un fir roșu, anarhist, în căutarea fundamentelor democrației și a pragului tare al valorilor morale. Acțiunea savanților britanici este, în principal, demitizantă. Ei lucrează asiduu ca să demonteze, piesă cu piesă, întregul eșafodaj al abordării istorice tradiționale. Mai mult decât completarea fișelor de catalog ale sofismelor, greșelilor și manipulărilor care „ne-au deformat imaginea” asupra societății arhaice, cartea aduce la bară viziunea teleologic-„machistă”, de sorginte rousseauistă, narațiunea evoluționistă „de tip Grădina Edenului”, care a sincronizat apariția inegalității cu aceea a agriculturii și a proprietății private, și a prezentat-o drept finish al unui marș cronologic fatal. Acestui tipar, cercetătorii îi opun unul al formațiunilor sociale flexibile politic, dependente de sezonalitate și de condițiile mediului, produs al unor oameni care gândeau „la fel de sofisticat” ca și noi (Claude Lévi-Strauss), dar aveau un interes sporit în protejarea libertăților genuine („de a circula, de a nu te supune, de a reorganiza legăturile sociale”). Resuscitat, „bunul sălbatic”, este, iată, îmbogățit cu „maturitate politică” structuralistă și drapat, în siajul lui Pierre Clastres, Robert Lowie, ș.a., în culorile anarhismului contemporan.