Cartea de debut a Emiliei Faur – Viața e a mea (Polirom, 2023) – mi-a lăsat impresia că mă uit la toată realitatea textuală transformată în cioburi de oglindă, cioburi pe care, dacă încerci să le aduni, să recompui oglinda/realitatea, riști să te rănești serios, fiindcă ceea ce reflectă ele sunt chestiuni foarte dureroase. E un mixaj de roman cu fundație ideologică (pot să-i zic roman de idei?) și unul polițist-feminist-(semi)experimental, destul de apăsător (nu cred că avem așa ceva în literatura română contemporană, cel puțin nu știu eu să fie).
