în revista Epithet

Chiajna din Casa Mușatinilor este o lume în care te scufunzi cu totul. Te-ai muta în ea, deși știi că te-ar putea ucide în orice clipă, cu războaiele și molimele ei. Dar te vrăjește cu lumina și întunericul din ea, căci sunt lumina și întunericul din tine. Chiajna a fost o ființă a epocii ei. A lumii ei. Nu știm dacă adevărata Chiajna a fost atât de conștientă de ea însăși și de societatea în care s-a mișcat. Chiajna a Simonei Antonescu este. Știe cum e lumea. Știe care îi e datoria și care-i sunt șansele. Știe ce e nevoită să facă pentru supraviețuirea ei și a copiilor săi. Nu cere în gura mare să fie iubită. Nu se plânge, nu se scuză, nu dă explicații. Trăiește. Supraviețuiește. Îi ține pe cei dragi în viață. Cu orice preț.