în revista Apostrof, nr. 2 (393)-februarie 2023

Lucrarea constituie secvenţa concluzivă a unui ansamblu epic de factură onirică, cu ample volute şi reveniri, cu stranii ambiguităţi ale textului, cu planuri care se întrepătrund neaşteptat şi, nu o dată, par să nu fie legate în mod logic, greu de justificat (ne aflăm, totuşi, pe tărâmul viselor…). Sau, ca să folosim o sintagmă dragă autorului, o incursiune în „regatul subteran al viselor“. Da, visul – acesta este cuvântul cheie al întregii construcţii româneşti, un edificiu grandios, cu niveluri labirintice, voit înşelătoare, cu coridoare întortocheate, camere în penumbră, trepte ce coboară spre beciuri şi pivniţe, în genul romanului gotic, capcane pentru un cititor superficial.