Las cititorul să descopere pe cont propriu arhitectura complexă a volumului, în care se amestecă şi farsa, şi umorul, şi melancolia, şi fabula, şi parabola, şi secvenţe mai puţin epatante, ca nişte pauze de respiraţie. De data asta Sociu n-a venit cu o partitură inedită, nou e dizainţul/ designul, cum îi spune poetul, felul în care îşi reorchestrează vechea voce, cu modulaţii proaspete pe alocuri, cu scopul obţinerii unui sunet precis, unul compact şi sintetic.
