În Observator cultural, nr. 1309

Textele cuprinse în volum sînt de dimensiuni diverse: de la nuvelele ample pînă la compozițiile de doar cîteva pagini, ilustrînd temele cunoscute ale scriitoarei: condiția femeii, familia, relațiile de cuplu, bătrînețea, boala, singurătatea. Celor mai multe dintre prozele de mici dimensiuni li se potrivește, probabil, cel mai bine calificativul de „momente“ situate – dar într-un registru distinct – în descendență caragialiană. Ceea ce caracterizează „momentul“ este faptul că (spre deosebire de schiță, care are o structură mai pronunțat narativă) el reprezintă o înregistrare pe viu, „redă“ direct o secvență de viață, are o structură dialogică sau monologică, alteori valorifică stilul liber indirect, iar personajele nu mai sînt decît niște „voci“ care se individualizează (ca la Caragiale) prin felul lor de a vorbi.