În Observator cultural, nr. 1302

Newman remodelează destinul unui personaj enigmatic pe care îl păstrează în liniile trasate de Orwell; nu o schimbă pe Julia moralmente – din contră, îi potențează trăsăturile negative (promiscuitatea, arivismul, lipsa de scrupule) –, dar îi dă tărie de caracter. Julia este o ființă socială, o muncitoare devotată, de un optimism debordant. Dorința de a se face plăcută bărbaților este echivalentă cu dorința de a supraviețui, dar și de a expedia anxietatea și frica. Newman nu face altceva decît să completeze spațiile goale din portretul personajului, pornind de la singurele coordonate biografice date de Orwell: „Julia avea douăzeci și șase de ani. Locuia într-un cămin împreună cu alte treizeci de fete […] și lucra, după cum ghicise el, la mașinile de scris romane, în Departamentul de Ficțiune. […] Avusese prima ei escapadă amoroasă la șaisprezece ani, cu un membru de partid de șaizeci de ani, care apoi se sinucisese ca să nu fie arestat.“