în Observator cultural, nr. 1294

Nu citisem nimic de această scriitoare până la acest volum, care nici măcar nu este terminat, multe dintre textele aglutinate – articole, interviuri, reportaje, mărturii, simple note, frânturi de jurnal etc. – păstrând caracterul fragmentar al materialelor rămase în stadiul de șantier. Și totuși: o extraordinară unitate de ton, de ritm, de consecvență a ideilor care însoțesc o atitudine etică și morală de înalt nivel, o asumare a unei conștiințe civice. Legate de propriul popor – ucrainean, dar și de adevăr, de dreptate și de legile unei justiții care nu de puține ori rămâne/se dovedește neputincioasă chiar și în fața unor dovezi de netăgăduit. Zeci. Sute de personaje, femei, copii, soldați, jurnaliști, oameni politici, intelectuali, juriști și simpli cetățeni alcătuiesc o uriașă mișcare browniană înlăuntrul celor patru ani de război. Nimic nu este inventat, totul este asumat de o privire lucidă, de o conștiință activă și de privirea mereu în alertă. Reporter de front și analistă politică, tânăra mamă este prezentă în miezul evenimentelor ce au loc în Ucraina. (...) Materialul strâns de Victoria Amelina și prezentat în acest volum merită să fie adus la cunoștința opiniei publice internaționale ca probatoriu  justificativ al unui proces juridic de condamnare a Federației Ruse și a lui Putin care, din nefericire, nu va avea loc. Morții de la Mariupol, Izum și Bucea rămân o mărturie pentru crimele comise. Cutremurătoare carte.