În Observator cultural, nr. 1288

Romane precum O nouă ultimă zi apar foarte rar în literatura română. Numit de autor ontotext, romanul de față dizolvă taxonomiile încă în vigoare (chiar dacă elastice) și se constituie în literatură hibridă cu un uriaș potențial tranzitiv. Nu rămîne în limbaj, nu rămîne exclusiv autoreferențial, ci produce efecte asupra realității. Din punctul meu de vedere, cartea de față se situează pe cea mai înaltă treaptă valorică în ierarhia literaturii române contemporane. Nu mă feresc să spun că O nouă ultimă zi de O. Nimigean este o capodoperă.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri