în Observator cultural, nr. 1241

Ce am învățat de la Graham Greene (Editura Polirom, 2024) e în primul rând o poveste spusă cu pasiune, ceea ce o face să fie o carte frumoasă, emoționantă și onestă. Cartea lui Andrei Gorzo (care e greu de încadrat într-un anumit gen) are multiple straturi și mai multe mize, fiind deopotrivă o anchetă personală, o confesiune, un șir de „interviuri”/consultări cu părinții și sora, un eseu, un mic studiu sociologic al bulei burgheze, o radiografie a mai multor epoci și contexte, incluzând și o perspectivă critică asupra felului în care a crescut o parte a generației noastre (cea cu rădăcini în mica burghezie), cu un amalgam de împrumuturi, influențe și ecouri din zone literare și de divertisment pro- sau anticomuniste, cu radicalizări sau chestionări multiple și cu interes pentru „misterele cu securiști”.