Textul m-a prins, de la primele pagini, și n-am mai lăsat cartea din mână. Am citit-o cu o patimă adolescentină, pe care o crezusem uitată, și cu o curiozitate crescândă, fiindcă autorul reușește să creeze un personaj credibil, ceea ce constituie nuca tare a biografiilor romanțate, care, de regulă, păcătuiesc prin artificialitate. (…) dincolo de meritele sale punctuale, rămâne o performanță remarcabilă: aceea de a face dintr-un autor peste care s-a cam așternut praful uitării un om viu, în carne și oase.
