Printr-un demers deopotrivă arheologic și comparatist, Bogdan Suceavă reușește mult mai mult decât să reconstituie „universul de idei inspirate din matematică și, eventual, din filozofia științei” al lui Ion Barbu. Literatura – în speță poezia – barbiană este repoziționată într-un cadru epistemologic, modificând perspectiva asupra modernismului. Autorul „mondializează” gândirea lui Ion Barbu/Dan Barbilian, introducând-o, ambițios, în dezbaterea științifică internațională. În ce măsură schimbarea de paradigmă propusă aici va trece granițele și îi va stimula măcar pe olimpicii noștri la matematică să vadă cu alți ochi o poezie reputată ca „dificilă” rămâne de văzut. Ceea ce pot să spun deocamdată, fără teama de a greși, e că exegeza barbiană „se căftănește”, ridicată la puterea științei exacte, într-o carte admirabilă cu rol de game changer.
