în Observator cultural, nr. 1134

Șoferul din Oz, recentul roman al lui Dan Lungu, este o mixtură interesantă între observarea antropologică a lumii social-politice postcomuniste, o poveste de iubire și amintirea secvențială a unor perioade trecute. (…) Dan Lungu își construiește un narator isteț, atent la personaje, înzestrat cu spirit de observație, umor și chiar umor negru, care știe să facă loc și viziunii unor personaje precum Sergiu, Oana, Iancu și Rucsandra (totodată povestitori în paginile romanului) sau misteriosului personaj (…). În plus, reușește, ca de fiecare dată, să construiască o lume vie, concretă, cu atmosferă și diverse registre de limbaj. Șoferul din Oz e și un roman destul de vizual, încât ai pur și simplu scenele în fața ochilor. Un roman care se citește ușor, cu plăcere. Fără a putea fi considerat ușurel, romanul lui Dan Lungu are un soi de lejeritate, în sensul bun al cuvântului. Deși plin de semnificații, știința autorului de a le disemnina, de a le lăsa să reiasă treptat, din spusele și reflecțiile personajului porte-parole, din varii contexte, face în așa fel încât romanul să capete un soi de aerare, evitând apăsarea pe care o au alte romane ce abordează aceleași teme, ale corupției, ale alegerilor în viață. Adică simți că e un blat pufos și nu unul greu, ce ți-ar putea cădea greu la stomac.