în Observator cultural, nr. 1127

Ce face (…) Nelega e o complexă reconstituire interioară a unor momente altminteri publice, care s-ar putea rezuma astfel: o femeie excepțional de talentată (încât e admisă la Conservator la 14 ani), cu o voință de a face lucruri (mai ales teatru) ieșită din comun și atipic de emancipată pentru anii aceia (singurul ei copil e „din flori“, făcut la 17 ani și crescut cu sprijinul familiei, una destul de avută pentru a o susține la începutul carierei și pentru a-și permite lipsa de moralism excesiv), își trăiește repetatele înfrângeri, victorii și încercări ale vieții căzând, de fiecare dată, în picioare sau reinventându-se din cenușă, în ciuda unei eterne anxietăți (își roade recurent unghiile până la sânge), a pierderilor materiale și emoționale. (…) E adevărat că pariul Alinei Nelega – de a vorbi, de-a lungul întregului roman, din poziția Marioarei Voiculescu, ca, practic, unic personaj al propriei vieți – , pe de o parte, transformă eroina poveștii în, de fapt, purtătoarea de cuvânt a autoarei, iar pe de altă parte prezintă unidirecțional, compensatoriu pentru actriță, episoade complicate din agitatul trecut al teatrului românesc. Doar că mi se pare că exact asta, și nu fidelitate istoriografică, și-a și propus Nelega: să-i dea Marioarei controlul asupra unor episoade din propria viață confiscate de narațiunea bărbaților implicați în ele (la drept vorbind, unele au fost confiscate de alte femei – Maria Ventura sau Maria Filotti). (…) Nelega scrie un roman în jurul unei biografii, nu o istorie a teatrului, iar toate aceste subtilități, pasionante pentru cei interesați, sunt doar broderii într-o țesătură vie, inteligent alcătuită pentru a „traduce“ arta spectacolului în interacțiuni umane de mare încărcătură emoțională, în pasiuni mistuitoare pentru bărbați, pentru scenă, pentru meseria ei, în jurul unor figuri istorice (Regina Maria, de pildă), a unor texte acum canonice (Lulu de Wedekind, Peer Gynt de Ibsen), a unor povești de dragoste neconvenționale, pe canavaua unor vremuri memorabile. Marioara Voiculescu apare, în construcția Alinei Nelega, drept o femeie perfect independentă, care face bani cu aceeași ușurință cu care-i pierde, nu la ruletă, ci muncind fără încetare și riscând pentru ideile ei despre teatru. E aproape o feministă. Aproape.