în Formula AS, nr. 1532, august 2022

În iunie, pentru Bookfest, unde Yoko Ta­wada a venit la lansare, i-a fost tradus din germană romanul în care antropomorfizează trei generaţii de urşi polari. Urşii ei vorbesc, scriu, au păreri despre ci­­vilizaţia lui homo sapiens şi normele ei sociale, despre diferitele sisteme politice şi despre formele de îngrădire a personalităţii prin dresaj, despre distru­gerea mediului natural ş.a. Poveştile autobiografice na­­­rate urmăresc pe rând des­tinele unei ursoaice al­be, născute în nordul extrem al URSS, dresată brutal de un Ivan şi ajunsă vedetă a cir­cului din Moscova, al fiicei ei, Tosca, dresată cu iubire, blândeţe şi, de dragul dre­soarei-surori, executând nu­mere spectaculoase în tur­nee prin arene de circ din lume şi, în sfârşit, al puiului Knut, nepot şi fiu de „artiste”, născut şi crescut în captivitate la Grădina Zoologică din Berlin (chiar există în realitate un ursuleţ polar cu acest nume aco­lo, mediatizat de toate televiziunile pentru drăgălă­şenia lui, la sfârşitul ştirilor care ne afectează emo­ţional). Romanciera are un tip de umor şi ironie cum găseşti mai rar la ger­mani şi la japonezi. Natura umană cu prejudecăţile ei, văzută de aceste animale candide, nu arată prea bine, fie că e vorba de fostele ţări din lagărul comu­nist – Rusia, Ucraina, RDG, un­de se petrec părţi din viaţa personajelor, fie de Cana­da, Germania reu­nificată, SUA în criza încălzirii globale care face din urşii polari (şi nu numai) o specie ameninţată cu dis­pariţia. (…) Memo­riile celor trei urşi polari sunt o simpatică lectură de vacanţă pentru toate vârstele.