în Dilema

Când am început să scriu la noul meu roman, Hemiptera, înainte să mă ocup de documentarea propriu-zisă, am făcut lungi plimbări prin cartier, coborând întotdeauna la stația Baba Novac și oprindu-mă câteva minute în fața chioșcului de flori care a existat întotdeauna acolo, la început sub forma unor găleți metalice pline de gladiole, așezate direct pe trotuar. (...) am scris Hemiptera cu gândul la cât de radical se transformă locurile, la câteva secole distanță (uneori și mult mai puțin de atât), la cum se schimbă semnificația lor, valoarea lor simbolică pe o hartă de atunci și de acum. Locuri pustii, mlăștinoase și bântuite de animale sălbatice, transformate în mari parcuri de sector sau în platforme industriale, unele luate în vizor pentru rentabile proiecte imobiliare (unele legale, altele nu), păstrând întotdeauna în adâncurile lor indicii despre identitățile lor trecute. Ele au însă și o altă calitate, ca unele lucruri care, privite dintr-o perspectivă diferită, își schimbă radical aparența.