Marius Chivu a făcut câteva antologii cu povestiri de autor, dar și antologii de proză scurtă cu mai mulți autori. Cea mai cunoscută e KIWI, o antologie tematică în serial care în acest an s-a internaționalizat, după ce prima ediție, Sosiri/Plecări, a avut succes și la cititori, nu numai printre cronicari. În Granițe apar, democratic, prozatori celebri alături de debutanți, încât o povestire de Jonathan Franzen e flancată de cele scrise de Diana Geacăr și de Andrei Dumitrescu. (…) proza scurtă se află cel mai adesea la graniță cu poezia, ceea ce presupune un cu totul alt tip de lectură decât romanul, care, după Stendhal, ar fi o oglindă plimbată de-a lungul unui drum. În proza scurtă, cititorul nu e un simplu martor din afară, ca la roman, ci participă el însuși la creația textului, e autorul a cărui existență o presupune autorul textului. Însă mai e sau ar trebui să mai fie ceva. Obligatoriu! Calitatea artistică a textului care în proza scurtă nu poate avea scăderi, cum se poate întâmpla și se mai întâmplă în roman – momentele când Homer ațipește. De unde și impresia cititorului că proza scurtă (cea bună!) e scrisă dintr-o suflare. Impresie pe care o ai, cap-coadă, citind povestirile din KIWI.
