În povestiri recunoști stilul sofisticat din romanele ei, iar lumea și personajele lor sunt cam aceleași ca în Să ucizi o pasăre cântătoare și în Du-te și pune un străjer. (...) Cele mai multe dintre ele au loc într-un orășel din Alabama, Maycomb, nume sub care Lee a deghizat Monroeville, orașul ei natal. De altfel, în povestiri apare nu numai orașul din sud în care a copilărit scriitoarea, ci sunt prezenți cu alte nume sau chiar cu numele lor frații și surorile ei, prietenele și chiar și profesoarele pe care le-a avut la școală. Mici întâmplări din copilărie, care chiar au avut loc, apar în povestirile ei, la fel cum în povestirile newyorkeze Lee relatează despre propriile sale experiențe din Manhattan unde se dusese să scrie și să publice. Dacă încerci să le rezumi descoperi că cele mai multe dintre ele reacționează ca nisipul strâns în pumn – îți scapă printre degete. Sau, cum spune scriitorul din nuvela lui Capote, Mic dejun la Tiffany, când Holly Golightly îl întreabă despre ce sunt povestirile lui: sunt povestiri care nu se pot povesti. Toate sunt scrise impecabil și aproape toate au umor de o finețe specială.
