în Cațavencii

Dacă te fură intriga polițistă a romanului, nu bagi de seamă subtilitățile astea și, cum în Gudrun Radu Țuculescu pare dornic să respecte cu sfințenie canoanele genului, sunt destule șanse să nu observi filigranul acestei mize a cărții. Moralist subtil, romancierul încearcă să te prindă într-un joc în care să nu te mulțumești să urmărești ce fac și ce cred personajele sale, ci să te și întrebi de unde li se trage. Asta le dă adâncime și te obligă să le ții minte. În Gudrun, Radu Țuculescu renunță la complicațiile baroce din primele două romane ale acestui ciclu. Își simplifică stilul, dar își adâncește analiza. Atât că, spre deosebire de un policier clasic, în care odată ajuns la sfârșit cititorului i se pare că totul se limpezește și concluzia e bătută în cuie, aici te întrebi dacă ceea ce s-a întâmplat nu are și alte explicații, pe care trebuie să le cauți de unul singur în filigranul cărții.