Există, în Dispariția (Polirom, 2021) lui Cosmin Perța o apetență fermecătoare pentru menținerea întregului exercițiu prozastic în suspensia tainei, o senzație cel puțin bizară, dar în același timp intimă și confortabilă. Poziția cititorului e asumată sub semnul unei indeterminări plăcute, care elimină orice dorință de a mai cartografia stereotipii referitoare la descoperirea unor adevăruri insolite despre lume și despre sine. Ești, alături de personaje, într-o arhitectură a misterului perpetuu și îți place. (…) Romanul lui Cosmin Perța poate fi citit ca un ecou al necesității de a umple golurile identitare, de a cicatriza trecutul incert, fapt ce implică o experiență clinică a căutării, al cărei cuantum de autenticitate rezidă tocmai în menținerea în suspensie a unei continue descifrări și deschideri către, atât a subiectului uman, cât și a textului în sine ca produs cultural.
