pe pagina personală de Facebook

Citesc o carte tulburătoare: o mărturisire a lui Andrei Gorzo despre ceea ce el numește „norii groși de ciudățenie sinistră în care tatăl nostru ne învăluise viețile”. Textul e politic, nu doar fiindcă e vorba despre comunism și postcomunism, ci și - sau: în primul rând - fiindcă citește propria biografie prin scrierile lui Graham Greene, care par să-l fi copleșit pe Gorzo. O prietenă mi-a recomandat cartea spunând că, la finalul lecturii, a plâns. Eu nu mai plâng de multă vreme nici la filme, dar trebuie să mărturisesc că paginile lui Gorzo trezesc emoție, fiindcă te împing să te întrebi ce te-a schimbat când toată lumea din jurul tău zice (sau chiar crede) că s-a schimbat atât de mult după 1989. Volumul a ieșit la Editura Polirom și-i mulțumesc lui Dan Croitoru pentru că mi l-a făcut cadou.