pe pagina personală de Facebook

Nervoasă? Da. Provocatoare? Da. Strunită? Bineînțeles! 

Senzația unei melodii (timpi și contratimp(i), fonii și antifonii), cântată la coarde uriașe, la toate deodată, întinse din Paris la București, din garsonieră la Castel. Aceeași voce pe diferite registre. Toate eliberate ca din pușcă. Dialoguri (nu monologuri) interioare, întrebare cu răspuns (multiplu), rescriere a limbajului, a cuvintelor, iepurii câmpiilor druidice, sărind nerăbdători printre stihuri și lecturi, printre versete din biblie și comentarii politice. Liviu, personajul, memoria în luptă cu exercițiul. Exercițiul de gât cu îmbătrânirea. Abandonul. Livrescul ca manual de supraviețuire. Și dragoste, da, și dragoste.

Ce joacă sofisticată cu limbajul! Oare e traductibil acest roman? Înclin să cred ca nu. Mi-am amintit de jocurile inteligente, a(o)ntologice, halucinante din poezia lui Șerban Foarță. Începutul mi-a amintit de Jurnalul fericirii. Blanc. Blanc ca un bughi mambo rag? Ca rugăciunea inimii de la Jon Fosse - rugăciunea celui mai ortodox ateu? Blanc - pauză de memorie, resetare, respirație furioasă, naduf?

Aleg a doua variantă.

Aleg să mă grăbesc și să vă trimit la librării.

Doamnelor și domnilor, o carte incredibilă!