pe lapunkt.ro

În traducerea elegantă şi precisă a Marinei Vazaca, biografia lui Dostoievski scrisă de Henry Troyat are subtilitatea unui roman. În centrul acestei naraţiuni ample se află cel care a vrut să fie nu doar un artist, ci şi un profet. Dincolo de viziunile şi de fantasmele sale se află o anumită viziune despre om, umanitate şi despre Rusia. Tragedia destinului său modelează acest parcurs iniţiatic. Dostoievski este, iar cartea lui Troyat o confirmă, o fiinţă scindată şi nefericită. În el coexistă mai multe ipostaze care se dispută şi dialoghează, dramatic. Există,mai întâi de toate, primul Dostoievski, cel care moare o dată cu execuţia simulată şi cu condamnarea la muncă silnică. Există un al doilea Dostoievski , cel care se reinventează, graţie unei revelaţii mesianice în care creştinismul filetist se îmbină cu naţionalismul rus. Şi există, în fine, un ultim Dostoievski confruntat cu proprii săi demoni, tentat de ruletă, de propria ruină şi torturat de atacurile crizelor epilepice. Aceste fiinţe se regăsesc în cadrele unei singure vieţi, iar tensiunile şi paradoxurile operei sunt şi cele ale biografiei sale. Mantia profetului, spre a relua titlul unuia dintre volumele monumentalei sinteze a lui Joseph Frank, se aşează pe umerii unei creaturi fragile şi neliniştite, capabile nu doar de ataşamente profunde, ci şi de uri teribile şi neîmpăcate.