Repetiție pentru o lume mai bună este un roman consecvent, care dezvăluie trauma în formele sale cele uzuale. Avem pe de o parte trauma îmbătrânirii, iar pe de alta cea a nevoii de încheiere a socotelilor, deși Paul nu vrea neapărat să pună punctele pe i. De facto, nici nu prea mai are cu cine. Tatăl devenit legumă păstrează tăcerea, iar lui nu-i rămâne altceva decât să mediteze asupra propriului sine. (…) Experiența acestei cărți nu este despre construcții narative, ci despre condiția umană prin spectrul durerilor nerostite. Este multă tăcere între personajele acestei cărți. Tăceri legate de iubire, tăceri legate de trădare, tăceri legate de furie. Acele pauze pe care personajele le fac în dialoguri trecute și prezente sunt croite după calapodul lui Paul. El poartă ranchiuna, atașamentul, ura sau frustrarea ca pe un bagaj pe care nu are cum să-l uite într-o gară. Repetiție pentru o lume mai bună este un roman de citit într-o seară, dar al cărui post gust mi se asociază cu un vin maturat. Este tare, este structurat, este memorabil – formula perfectă a unei cărți despre care să le spui prietenilor sau părinților, iubiților sau neiubiților.
