pe contributors.ro

Cum bine se știe, în realitate, Rushdie s-a aflat în vecinătatea morții încă din anul 1989. Atunci  când a fost condamnat la pedeapsa capitsală de ayatolahul Khomeiny, după apariția, cu un an mai înainte, a romanului Versete satanice. Și cu toate acestea, ceea ce șochează în toate cele cinci povestiri reunite în volumul Ceasul al unsprezecelea, apărut în anul 2025 în limba engleză și în 2026 în traducerea românească a Danei Crăciun. (editura Polirom, Iași, 2026), este o anume seninătate în fața morții. Seninătate care se insinuează în aproape întregul cvintet de povestiri, dintre care cel puțin două (Muziciana din Kahani și Târziu) puteau fi lesne transformate în romane. Cele două mari teme ale povestirilor sunt trecerea timpului și bătrânețea. Bătrânețea înțeleasă ca prefață, ca uvertură a morții.