pe citestema.ro

Dialogul interior e aici principalul motor al narațiunii, fiind la îndemâna autorului pentru frescele diverse dintr-un cotidian absurd, supus rutinei și apatiei. Deznădejdea din viața fiecărui protagonist vine tocmai pe un fond al ratării sau al dezrădăcinării („Roblox”), din imposibilitatea de a se adapta la nou sau, dimpotrivă, de a menține o legătură cu vechiul, cu autenticul, cu sinele nealterat. Nu toate personajele par a se potrivi întotdeauna cu fragmentele lor de viață, fapt alimentat și parțial salvat de faptul că ele însele nu se află acolo unde ar trebui să fie, din motivele de mai sus. Aici regulile sunt ale unei societăți imperfecte în care criza morală se răsfrânge în valuri asupra indivizilor imperfecți. Fiecare trăiește în propria lume din care nu poate ieși decât cu greu sau stângaci, iar monologul pe care fiecare îl ține e un discurs stăpânit de autor și un liant care capătă sens în acest volum care critică și ironizează cu brio diferitele situații din sânul unor familii disfuncționale. (…) Viața se arată aici fără cosmetizarea artificială pe care o încearcă fiecare dintre personaje să o construiască pe post de fațadă în relația cu ceilalți, dar și ca punct fals de susținere față de propriul sine. O doză de real contemporan, dulce-amar, parte din peisajul firesc al prozei autohtone.