pe booknation.ro

Tituba este o provocare, o provocare a personajului pentru a nu fi uitat, o aroganță evidentă încă din titlu. Tituba își recunoaște statutul de vrăjitoare, sensul cuvântului este ceea ce face diferența. A fi vrăjitoare are o semnificație diferită pentru ea față de cea pe care o are pentru acuzatorii ei. Tituba nu are o coadă de mătura, sau poate are, dar o folosește doar la măturat. Este pură și umană și empatică. Este generoasă și caldă. Este inițiată în cunoașterea plantelor și ale proprietăților acestora curative. Scopul menirii ei ca vrăjitoare e să ajute pe oricine în orice fel poate. Răul este o noțiune necunoscută pentru ea. Magia ei este un dar, iar Satana un necunoscut de care aude prima dată la proces. S-a născut din violență și a trăit într-o epocă violentă, dar nu și-a rătăcit drumul. A rămas stoică și statornică învățăturilor primite și a refuzat să se răzbune. Singurul rău făcut a fost cel necesar pentru a supraviețui. (…) Povestea ei este povestea tuturor femeilor abuzate și maltratate din istoria neagră a sclaviei. Deși, așa cum i-a reproșat Hester, Tituba nu va fi niciodată o feministă, ea reprezintă vocea neagră colectivă suprimată de cruzimea istoriei. Cartea este un memoir dedicat tuturor femeilor negre uitate care au îndurat atrocitățile rasismului, colonialismului și sclaviei. Este o acuzație la adresa răului făcut de puritanism și prejudecată. Recomand.