pe bookhub.ro

Nimeni nu-l oprește pe Don Carlo este o carte de aventuri. Întâmplările sunt povestite cu haz și naivitate din perspectiva unui copil ai cărui părinți s-au despărțit destul de zgomotos. Lucrurile sunt și mai complicate decât de obicei pentru că părinții provin din țări (și culturi) diferite. Copilul pare să se adapteze situației, ținta lui fiind să-și readucă tatăl acasă. Este organizat, are un plan și îl urmează cu tenacitate. (…) Carlo e un copil vesel. Este trist, dar nu e depresiv. Părinții i-au transmis firea senină, râsul sănătos, energia. În latura lui dramatică, Nimeni nu-l oprește pe Don Carlo îmi amintește de alt roman care tratează tema destrămării familiei, De vei lua aminte la greșeli de Andrea Bajani. Diferența importantă vine exact din felul în care adulții știu sau nu să își țină, în ciuda distanțelor, copiii aproape, pentru ca aceștia să nu intre în mecanismul complicat al depresiei. (…) În romanul lui Oliver Scherz accentul nu cade pe traumă, ci pe înțelepciunea unui copil care-și înțelege părinții și îi iubește atât de mult, încât le acceptă defectele și le trece cu vederea – egoismul și vanitatea joacă un rol important în disputa dintre adulți, în momentul separării. Ce pot copiii și adulții au uitat: că dorințele trebuie împlinite, nu amânate. Don Pierro, prietenul tatălui său, stabilit în Bochum, nu a văzut marea, cu toate că o visează. Femeia din tren a așteptat să împlinească 80 de ani ca să plece în căutarea bărbatului iubit, despre care nici nu știe dacă mai trăiește. Nu e cazul lui Carlo, un copil care pornește imediat în călătorie. Traducerea lui Iulian Bocai contribuie la farmecul cărții.