- Zenaida ROTARIU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 9 views
Meritul Donatellei Di Pietrantonio constă, în acest roman care are la bază teme ca pierderea și regăsirea în atmosfera apăsătoare a Italiei anilor ’70, în faptul că expune ideea maternității din două perspective – a celei care nu poate avea copii și a celei care îi are, însă îi exploatează sau îi privează de atenție și afecțiune. Cea care se întoarce poate fi privită ca o poveste despre durere și abandon, însă, în același timp, poate reprezenta și o încercare de redefinire personală și identitară. Apariția unui copil creează un scop, atât pentru femeia care nu i-a putut avea, cât și pentru cea care îi are deja, în speță, mama adoptivă și mama naturală a protagonistei, dar poate fi și o metodă abuzivă prin care mama își redefinește raporturile relaționale și existențiale, iar în unele cazuri abuzul semnifică îndepărtarea unuia dintre copii în favoarea altuia, cel care abia se naște, care este în mod evident mult mai legat și mult mai puțin independent față de ea.