pe blog.libris.ro

Impresionant la acest roman este densitatea epică și grația narativă cu care Makine reușește să te treacă prin mai multe lumi și mai multe vârste ale protagonistului și ale epocii, în mai puțin de 200 de pagini. Întreg romanul este traversat de un aer nostalgic, melancolic, punctate de construcții stilizate poetic de un autor experimentat. Mi-a plăcut de asemenea și felul în care Makine se folosește de aceleași repere în povestea sa cu rezultate diferite, polivalente: Taia este și prima iubire a protagonistului, cea care îi face trecerea inițiatică spre maturizare, care îi deschide o lume nouă cât se poate de reală (deopotrivă personală, erotică, dar și una socială și intelectuală). Însă tot Taia ajunge să reprezinte un orizont imposibil, absolut, de evadare din timp, într-o altă dimensiunea paradisiacă, un fel de refugiu în fața unei realități crude care taie adânc în carne.