Ascult muzică-n căști atunci când scriu poezie, dar când scriu proză nu suport să mă disturbe nimic. Exact așa a fost și când am scris biografia romanțată a lui Enescu: n-am ascultat muzică deloc. Sigur, documentarea pentru această carte a însemnat și multe ore de audiție (genial Enescu!) – dar când m-am așezat la masa de scris am oprit muzica. A fost o provocare să scriu o carte de genul ăsta – am avut la dispoziție timp și spațiu limitate, ca să nu mai zic de faptul că eu sunt un amator în chestiuni legate de muzică – dar tocmai aceste impedimente mi-au dat forța necesară să duc la bun sfârșit proiectul Enescu.
