Mai puțin decât dragostea e și nu e un roman de dragoste. E, de fapt, un roman despre tot ce e mai mult și tot ce e mai puțin decât dragostea. Despre rușine – rușinea victimei după zdrobirea cărnii și a demnității de către torționar, rușinea neputinței, a suferinței, rușinea sărăciei tale și a familiei tale, rușinea de a recunoaște că e mai bine după moartea unui tată decât cu el în viață (în absența și în abrutizarea lui), rușinea a ceea ce ai făcut sau ai lăsat să ți se facă, rușinea de a recunoaște că ai fost cândva la dispoziția unui om. Chiar dacă nu ai nicio vină, rușinea îți va supraviețui. Ca în Kafka. În viață întocmai ca în literatură. Un roman despre umilință, despre lașitate, despre frică, despre vină. Despre realitățile comuniste și cele postdecembriste, despre familii, tați și copii, despre alegeri.
