Spațiul pe care-l creează Dan Coman în acest volum are consistența lumilor din vis. Sau, mai bine spus, al lumilor pe care le lași să se deruleze sub pleoapele închise strâns, în scenarii alternative, în momentele în care întorci spatele realității care abia așteaptă să te înhațe și să-ți arunce în față viața așa cum este. Dar mintea ta continuă să deruleze posibilități, crâmpeie dintr-o altă realitate. O metarealitate în măsura în care geografia realului e recognoscibilă, însă constant alimentată de gesturi, întâmplări, stări de a fi ce au consistență cinematografică: există în exact aceeași măsură în care sunt doar niște fantasme, niște proiecții. Dan Coman continuă și duce la limită poetica falselor discontinuități, a „aluviunilor” necesare din cărțile anterioare, optând pentru fragmentarea materialului narativ, de fapt, pentru asamblarea acestuia într-o suită de 19 „povestiri”, iar în Nota de la final are grijă să precizeze momentul în care o parte dintre ele au fost scrise. Într-adevăr, volumul poate fi citit și așa. Fiecare text luat separat e perfect inteligibil, autosuficient și la fel de neliniștitor. Sunt scene atent decupate în care personajele sunt puse în mișcare (și vin unul către celălalt, se ciocnesc, se rănesc, își trăiesc fanteziile, plictisurile, dezamăgirile) de singurătate, de vulnerabilitate, de felul în care își trăiesc angoasele, le verbalizează sau nu. O incizie sigură în câteva momente de viață trăite și în viața interioară a câtorva oameni. Aseptică aproape. Fără rest, la adâncime, în țesutul dens al unui fapt și al relațiilor cu celălalt/ cu ceilalți presupuse de acestea. (…) aceasta cred că este miza volumului lui Dan Coman, să instaureze o infra și o supra realitate, să o infuzeze de tot ceea ce realitatea pare a avea, dar nu posedă niciodată. Dan Coman creează un amplu poem, irealitate pură, din cea mai anodină realitate. Stăpânește un teritoriu holografic ca și cum ar fi un univers perfect cartografiat și te determină să te plimbi nonșalant prin el, să crezi în el. Rămâne să decizi tu ce preferi, să îți alegi varianta, avatarul, căutând să urmezi cu atenție „instrucțiunile” (atent ascunse în text, atribuite celor mai periferice personaje).
